sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Scoala. Drum spre cunoastere sau bariera catre aceasta?

      Dupa ultimele scandaluri care au inundat sistemul educational, ne intrebam daca, cumva, scoala  mai este un mediu propice pentru educatie.
      Nu vreau sa amestec toate unitatile de invatamant din tara, dar sunt revoltat. Sunt revoltat, deoarece sunt unul dintre cei care sunt afectati. Criticam comportamentul afisat de "noua generatie", dar nu ne gandim ca vina ne apartine si noua. Nu in toatalitate, dar ne apartine. De ce sa judecam un adolescent care injura? cand profesorul sau, la ora, este mai rau decat cersetorul de la colt, care te ocaraste , pentru ca nu i-au dat si lui "de-o paine".  De ce ne tot miram? Vedem agresiuni fizice ale tinerilor. Dar nimeni nu vede dirigintele care verifica  rezistenta tablei cu capul elevului. De fiecare data e vina familiei, ca acolo se intampla toate nenorocirile. Ei bine, uneori nu-i asa. Ne lasam invatati de unii care abia obtin o nota de trecere la examenul de titularizare. De altfel, ei se cred mari profesori. Ridica pretentii, vor cadouri scumpe. De ce nu se multumesc cu banii pe care ii iau de la stat, aproape degeaba. E foarte dificil sa dictezi lectiile dintr-o carte sau sa iei materiale de pe internet si apoi sa le prezinti elevilor ca si cum ar fi creatia ta. Cereti mult elevilor, uitand de vremurile in care erati in locul lor. De ce profesorii "de treaba" nu se plang niciodata de elevii? Si cand spun "de treaba", nu ma refer la cineva care spune la ora bancuri si  ii face concurenta lui Creanga la "Amintiri din copilarie". Spun de cei  care stiu cum sa vorbeasca, care fac un mic efort sa inteleaga si elevul, acestia de ce nu se plang? Poate ca  unele cadre didactice au avut intotdeauna ce au vrut. Poate ca nu stiu ce inseamna sa nu ai bani sa cumperi o carte, nu stiu ce inseamna sa nu ai timp sa iti inveti sau sa iti scrii, . Pentru cineva care sta toata ziua degeaba, singura sa activitate fiind invatatul, pare a fi floare la ureche sa fii intotdeauna pregatit. Dar noi ceilalti, care vrem, dar care trebuie sa ne ajutam si parintii, noi ce facem? Ramanem in urma. Cred ca aici ar trebui sa intervina cel mai mult un profesor. Sa fie de partea elevului, nu impotriva lui. Sa-l ajute, sa-l invete. Dar sa-l invete ce trebuie. Pana la urma profesorii sunt platiti din banii parintilor nostrii. Ca si cum tata ar plati pe cineva ca sa ma invete sa injur, sa ma jigneasca si sa ma agreseze.
     De ce  profesorii nu se adapteaza? Noi nu mai suntem  ca elevii de acum douazeci de ani. Avem alta mentalitate. Examenul de bacalaureat il iau jumatate din elevii tarii. "E doar vina lor". Asta se aude fiecare data. Daca intr-adevar ati face meseria asta cu dragoste si pasiune, ati avea rabadare cu toti elevii, nu doar cu cei care va dau bani, pentru a face cu ei ore in particular. Faceti cu toti asa. Dar gratis. De ce nu se intampla asta? Sunteti niste mercenari si atat.
    Vreau sa fac o precizare si anume: am facut referire doar la persoanele care nu isi merita denumirea de "profesor". Eu stiu sigur ca exista si cadre didactice bine pregatite, care isi fac maseria  asa cum trebuie, de pe mainile carora ies viitorii doctori, ingineri, procurorii  etc. Mai precizez faptul ca aici am adus in discutie doar elevii care isi doresc  sa invete si nu sunt ajutati in niciun fel, nu pe cei care refuza cu orice pret educatia.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu