Probleme in paradis? Le rezolvam !

     Toata lumea a fost macar o singura data intr-o relatie. Toti stim cum e. Si mai ales daca nu a fost doar una, atunci ai "deja vu"-uri privind etapele pe care le parcurgi.
     De obicei  se  incepe cu gesturi marunte. Mici glume, provocari, priviri aruncate pe furis. Apoi apare invitatia la film sau la o prajitura. Pentru cei care n-ai bani, natura devine foarte importanta. Astfel intalnirea are loc in parc. Dupa un timp de tatonari, totul trebuie sa se oficializeze. Asadar, faci parte dintr-o relatie. Incep sarutarile ( cei drept, mai timd, la inceput), apoi imbratisarile, micile declaratii de dragoste, pana la primul " te iubesc". Se ajuge pana la prima noapte impreuna. Acest moment e marcant intr-o relatie serioasa. Daca partenerul nu a mai trait aceasta experienta, atunci momentul este cu atat mai special.  Cei care au ajuns pana in aceasta etapa, au realizat ca relatia lor incepe sa devina ceva foarte serios. Simt nevoia clarific faptul ca ma refer la oamenii care spun  cu adevarat ceea ce simt,  nu la cei care "iubesc" toate fetele dupa prima seara in care s-au cunoscut.
De aici incep altfel de lucruri. Va povestiti despre voi. Chiar daca partenerul spune ca te cunoaste, tu nu eziti sa-i marturisesti aproape totul despre tine, pentru a-si crea o imagine corecta in ceea ce te priveste. Din pacate, dupa aceasta etapa  apar problemele. Certuri serioase, motive de gelozie, intrebari stupide la care nu gasesti raspuns. Si o perioada tot merge asa. Va impacati, va certati, va iubiti, si iar va certati.  Pana la urma, ajungi sa te saturi. Si zici "stop". Dar nu mai poti. O iubesti prea tare.
 Te iei de ea din orice, devii stresat si nu intelegi de ce. Ai impresia ca relatia iti genereaza starea asta. Ai impresia. In realitate nu e deloc asa. Esti mereu agitat, deoarece treci printr-o schimabre. Te maturizezi si nu iti dai seama. Daca nu constientizezi asta la timp, cu sigurata vei pierde. Ce anume? Vei pierde marea ta dragoste.
    Mometul de impas al relatiei. Totul este monoton. Vrei si altceva, dar nu stii cu exactitate ce. Esti tentat sa renunti la tot. La toate clipele cu ea, la toata dragostea ei. Esti nebun. Esti schimbat, mohorat.
Dintr-o data prin minte iti trece o serie de amintiri. Iti amintesti cum iti spune "te iubesc", cum se bucura de fiecare data cand vedeti, cum te strange in brate ca  nimeni altcineva, cum te iarta de fiecare data, cum o saruti pe frunte, cum se alinta si cum se ghemuieste la pieptul tau, cum te face sa zambesti in fiecare dimineata, cum te iubeste neconditionat, cum ai face orice pentru ea... Amintirile te lumineaza.  Erai pe cale sa renunti la cineva care nu ti-a gresit cu nimic. Ba mai mult, care te face fericit in fiecare zi. O suni imediat si ii multumesti ca iti este aprope mereu.

   Dupa perioada aceasta de impas, toate se vor aseza la locul lor. Vei avea din nou acea pofta de viata. Vei vrea iarasi sa o ai langa tine mereu  si sa-i saruti buzele fierbinti nopti intregi, iar razele  diminetii  sa va gaseasca imbratisati.

Valentine's Day is every day !

      Valentine's Day. O zi "controversata", daca pot spune asa.

       Ma amuz foarte tare cand vine 14 februarie. Se schimba atmosfera generala. Oamenii se impart in doua sau mai multe tabere. Amuzant este ca aceiasi oameni sunt pro sau contra Valentine's day, in functie se situatia in care se afla. Singuraticii urasc aceasta sarbatoare. Spun ca nu-i romaneasca. Pe aceleasi persoane, in momentul cand isi gasesc un partener, le vezi cu flori in mana si sacosa de cadou, chiar pe 14 februarie.  Nici cei care nu au bani de cadou nu agreeaza acest moment din an. De cele mai multe ori barbatii fac parte din aceasta categorie. Nu auzi prea des femei care sa spuna " Urasc Valentine's day !". E o zi frumoasa. Frumoasa ca vezi prin oras multe fete entuziasmate cu buchete mari de flori in mana si cu cadouri care mai de care mai intereasante si speciale.
   
 Peste tot, inimioare, pernute, " I love you"-uri, trandafiri si altele de acest gen. Obligatoriu sa fie rosii. Apoi urmeaza declaratiile. Cele mai profunde cuvinte, scoase din strafundul creierului. Uneori ai impresia ca totul e o regie ieftina. Mi s-ar parea ciudat ca partenerul meu, care nu este deloc romantic sau sa sa aiba macar o inclinare spre asta si care nu mi-a mai spus niciodata nimic siropos, sa vina intr-o zi la mine si sa incepa sa-mi adreseze un monolog, invatat bine de acasa. Ciudat, dar si foarte penibil. Ori ii spui in fiecare zi ca e frumoasa si ca o iubesti cel mai mult, ori nu ii mai spui deloc. Cu atat mai putin intr-o zi de 14 februarie.
Toata lumea se da peste cap sa impresioneze. Dar acolo unde partenerii se iubesc cu adevarat, nu conteaza ca nu ai facut un codou de Valentine's Day. Cadourile dintr-un cuplu sunt clipele si amintirile speciale pe care le aveti si pe care vi le daruiti in fiecare zi.

 Conculzia ar fi urmatoarea:
 Pentru cei care se iubesc cu adevarat, Valentine's day is every day !

Viata merge inainte? Da!

         Ora 00:00. E întuneric. Ora 00:30. La fel. Ora 2:00. Te ridici din pat si iesi afara. Privesti cerul. E senin. Asculţi liniştea nopţii. Te întorci în patul tău cald. Speri  ca  poate vei putea adormi măcar puţin. Dar nu adormi. Îţi vin în minte o mie de gînduri.
         Oare cum ai ajuns asa?  Ieri erai cel mai fercit, azi nu. Iei telefonul si te uiti la toate pozele cu voi. Iti ia mult  timp sa faci asta-sunt multe-. Dar iti place sa va vedeti din nou impreuna, macar in poze. Te uiti la ceas. E 3:25. Mai e pana dimineata. Esti ranit si nu are cine sa te ajute. Esti singur intre patru pereti. In cele din urma, adormi. Te trezesti ciudat. Ai o senzatie de vinovăţie, chiar daca stii ca nu ai facut  nimic rau. Deschizi calculatorul si muzica incepe sa-ti aline durerea. N-ai chef de nimic, de nimeni. Intri pe internet. E si ea online. Nu o bagi in seama. Astepti poate te baga ea, dar nu o face. Stii ca ea a gresit si nu vrei s-o ierti. Esti orgolios. Te simti batjocorit. Iti e rusine de tine. Esti gelos. Nu o mai vrei, dar ti se ridica sangele la cap cand te gandesti ca va fi a altuia. Ai vrea sa-i dai un semn, dar nu poti. A gresit de prea multe ori. A gresit. Stii ca a gresit. Ea nu recunoaste nimic. Ajungi sa-ti pierzi mintile, ajungi sa nu mai fi sigur pe ceea ce ai vazut. Simti cateva clipe de slabicune. Iti revii. Astepti sa te sune. Astepti degeaba. Iti vin in minte toate  clipele petrecute cu ea. Iti e dor sa fii cu ea. Dar de ce greseste  mereu? Iti amintesi ca i-ai spus cuvinte grele. Iti pare rau. Erai furios. Dar tot ea a gresit. De ce nu recunoaste ca a gresit? Atat astepti, sa recunoasca. Vrei sa citesti ceva, dar iti e imposibil. O ai doar pe ea cap. Nu poti face nimic.
 Si trec doua zile, trec trei, trece o saptamana...
        Au trecut doua saptamani. Nu v-ati vorbit deloc. Incepi sa plangi ca un copil mic. Ce ti-a facut? Ti se pare ca viata nu mai are sens. Nu iti aduci aminte cand ai ras ultima data. Ai camera plina de pungi de cipsuri si sticle de suc. In scrumiera nu mai incape niciun chistoc. Aerul e ticsit de fum. Stai in pijamale de cateva zile.  Iti calci pe orgoliu si vrei sa o intrebi ce face. Intri pe internet. Ramai blocat. Vezi ca are poze cu un alt baiat. Se tin de mana. Inchizi calculatorul. Iti aprinzi ultima tigara din pachet si te intrebi: " Viata merge inainte?".

 Peste cativa ani afli raspunsul: " Da, viata merge inainte, dar urmarita de regret."

"Banii costa prea mult"

 Bani. Atat de des auzim acest cuvant in ultima vreme. Ne ghideaza ei viata?

    Pot ca spun cu convingere, da. Cu totii vedem asta. Nu stiu cati  dintre noi mai  fac ceva de placere. Cati dintre noi ajutam pe cineva gratis? Poate doar cativa. Dar si aceia vor fi captati de aceasta sete nebuna de a face bani. 

      Si  ce frumos era inainte! Oamenii traiau atat de simplu si curat, fara acest stres. Suntem tot mai crispati si nu mai avem timp pentru nimic. Nu ne mai uitam in jurul nostru, important e ca ne este noua bine. Am uitat de adevaratele valori. De valorile morale. De valori care nu se masoara in bani. Muncim ca nebunii, facem totul  in sila pentru niste hartii. De ce nu ne bucuram cu adevarat de viata? De ce nu cautam linistea sufleteasca? Am devenit mai rau decat animalele.  Ucidem pentru bani. Mintim pentru bani. Furam pentru bani. Si pana la urma, ne vindem sufletul pentru bani. Care este pretul actiunilor noastre? Unde vom ajunge? Ce facem cu banii?  De ce sunt ei mai importani decat oamenii? Vad zi de zi persoane care alearga de peste tot, isi pun sanatatea in pericol. Si nu inteleg de ce? Si acum nu vorbesc de persoane care sunt la limita ssubzistentei. Spun de oamenii  cu o situatie materiala mai mult decat buna. Si  paradoxal e  faptul ca cei pe care-i numim "saraci" sunt mult mai fericiti decat altii. Ei stiu sa se bucure de fiecare zi, de orice maruntis, de orice lucru fara vreo importanta. 

    Macar daca iei ceva cu tine. Dar toata lumea a vazut ca mortul pleaca in " patru scanduri" si atat. Oare cand esti pe patul de moarte, nu iti pare rau ca te-ai certat cu propriii tai copii pentru avere? Ca te-ai judecat cu vecinii pentru o palma de pamant? Ca ti-ai irosit toata viata agonisind si ai uitat sa mai ridici capul spre cer?  Pana si viata unui om a ajuns sa fie subordonata banului. Pentru o operatie salvatoare trebuie sa te imprumuti in banci si sa muncesti apoi  zeci de ani  ca sa-ti achiti datoria. Mi-e mila de noi. Nu mai facem nimic din placere. Din toate trebuie neaparat sa ne iasa profit. Nu mai exista prietenii adevarate. Nici casnici ca odinioara. Banul primeaza. Il ai, stai in fata. Fara el esti...de fapt nu esti. " N-ai bani, nu existi". Totul se cumpara. Totul se vinde. Oamenii se vand. Copii sunt vanduti ca niste simple obiecte. De ce am ajuns asa? Vrem sa traim bine, dar asta nu inseamna ca trebuie sa fim fara scrupule.

   Daca vrem sa fim fericiti sa nu uitam ca " iubirea de bani este radacina tuturor relelor".