Ma simt coplesit de ganduri. Nu imi pot da seama ce s-a intamplat cu adevarat, dar stiu ca s-a terminat. Ma simt gol. Imi dau seama ca cea pentru care as fi facut orice m-a dezamagit. M-a dezamagit in cel mai cumplit mod. Parca mi-a taiat aripile si mi-a zdrobit orice vis. Chiar incepusem sa cred ca exista dragoste adevarata.
Poate ca exista, dar eu nu am descoperit-o inca.
Somnul mi-a disparut ca prin magie. Imi simt sangele cum vrea sa tasneasca din vene.
Un an jumate...Incerc sa imi fac curaj singur. A fost frumos. E trist cand spui "a fost". Ma enerveaza ideea ca am avut langa mine un necunoscut. Deodata, tot ce stiam eu despre ea a disparut. Imi placea sa cred ca am modelat-o dupa mine. Ca este un "eu" in devenire. Dar nu. Ea si-a pastrat vechile obiceiuri. Si cand se simte la pamant, atunci iti arata adevarata fata.
Am ramas mut cand auzeam ce putea sa-mi spuna. Cate a avut sa-mi reproseze. Am simtit furie in vorbele ei. Era ca un vulcan care abia astepta sa erupa, improscandu-ma cu picaturi de lava fierbinte. Tot uraganul ei de cuvinte a lasat cicatrici. Cu siguranta nu se vor vindeca niciodata, dar macar sper sa le pot ascunde cat mai bine, pentru a-mi putea continua drumul.
Nu stiu ce stimt acum. Dar stiu ca m-am resemnat. Orice incercare de a face ceva un a fost inteleasa gresit.
Orice gest, orice cuvant, orice declaratie de dragoste a fost intotdeauna pusa sub semnul intrebarii.
As putea fi acuzat de orice, dar de lipsa de sinceritate, cu siguranta, nu.
Cred ca aici am gresit. Am fost prea sincer. I-am aratat cat de mult o iubesc si asta m-a facut slab in ochii ei. Faptul ca o iubeam a devenit o cale de a ma pune la pamant.
E 12:35. Maine trebuie sa ma trezesc devreme, foarte devreme.
Am simtit nevoia sa scriu, sa ma descarc aici.
Simteam ca trebuie sa imi astern undeva gandurile.
Voiam sa sun pe cineva, dar e destul de tarziu si nu vreau sa mai stresez si pe altcineva cu problemele mele.
Nu stiu ce sa fac, dar cu siguranta candva voi trece la "next level".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu