Se spune ca ploaia este semn al belsugulul sau semn divin pentru purificarea trupului. Asa o fi?
Ei bine, ieri am asociat ploaia cu haosul. Si nu din cauza unei inundatii, ci din prostia si nepasarea celor din jur.
Conjunctura a facut sa fiu prins in oras, un oras intre mare si mic, numele nu conteaza.
Ma grabeam spre statia de autobuz, cand a inceput sa ploua cu picaturi mari si reci.
Pentru mine nu era o problema. Sunt invatat cu astfel de situatii.
Nu stiu exact ce se intamplase, dar in cateva minute totul era in concordanta natura. Era o mare agitatie in jur. Oamenii fugeau pe strazi, soferii claxonau, alarmele autotorismelor din parcare se declansau.
Eu imi vedeam de drum. Trebuia sa ajung in statie.
Poate ca nu scriam despre o zi ploioasa, dar o scena terifianata mi-a marcat ziua.
In toata agitatia aceea, o tanara mamica incerca sa se adaposteasca sub un copac, impreuna cu fiul ei de 4-5 ani. Pana acum, nimic ciudat. Ingrozitor este faptul ca la 2 metri de acea femeie era o statie de taxiuri. Acolo erau mai multe masini parcate in asteptarea clientilor.
Soferii, barbatii cu ceafa lata, isi desfasurau activitatile zilnice: mancau seminte si imbibau interiorul masinii cu fum de tigara. Este revoltator faptul ca niciunul dintre ei nu a incercat sa ajute femeia care statea in ploaie cu copilul sau.
Am simtit o ura imensa. Tot orasul se transformase, in ochii mei, intr-o jungla. Totul era o lupta. Cel slab trebuia sa moara.
Imi simteam genunchii moi. Ma gandeam ca sunt singur intr-o lume in care fiecare e pe cont propriu. Ma ingrozea gandul ca intr-un moment dificil voi fi lasat sa zac lat la pamant, calcat in picioare de ceilalti, care vor trece nepasatori.
Imaginea asta ma desgusta.
Poate nu va fi asa.Nu vreau sa cred ca am ajuns asa.
Poate ca totul a fost doar un mic rau intr-o mare de bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu