In jurul meu mai stateau pe bancute si altii, majoritatea tineri. Pe aceleasi banci erau si niste copii, nu mai mari de 8-9 ani.
Mi s-a parut ciudat ca toti erau aveau telefoane in mana. Nu orice de telefon, smartphone-uri, aparute de cateva luni pe piata. Erau captivati intr-o lume a lor, atenti sa nu "moara" in jocurile cu care-si bateau capul. Mi-am scos si eu telefonul sa ma uit la ceas. Al meu, pe langa ale lor, era cam cum este fixul pe langa mobil. Era o mare diferenta de tehnologie.
Acasa m-am gandit la copiii cu smartphone-uri.
Mi se parea ceva ciudat.
Amintirile cu copilaria mea nu se potriveau cu ceea ce vazusem azi.
Mi-a adus aminte de mine pe la 7-8 ani. Eram asa de vesel, caci eu ma bucuram de toate lucrurile simple. O minge peticita de fotbal era o adevarata comoara pentru mine.
La fel si pistoalele. Nu pistoale cu bile si cu tot felul de beculete. Pistoale facute din crengi adunate de pe jos si lucrate cu maiestrie. Aveam cea mai mai mare siguranta atunci cand le puram dupa mine.
Orele pierdute de cei mici in fata calculatorului, eu le pe petreceam afara.
Vara era cea mai frumosa perioada. In fiecare seara stateam pana tarziu la poarta cu cei de varsta mea, dar erau si altii mai mari. "Prinsa" si "V-ati ascunselea" erau jocuri nelipsite. La fel erau si "flori fete sau baieti", "adevar sau provocare" "macao" si septica".
Acum sunt inlocuite de "Metin" si "Counter-strike"
Cat de obositi ne intorceam seara la parintii nostri. Nu aveam nevoie de calciu si vitamine. Sau de alte pastile care sa ne dea energie. Noi aveam prea multa.
Jucam fotbal in fiecare zi si niciodata nu isi facea cineva griji ca suferim de obezitate.
Cunosteam toate potecile din padure. Le exploram in fiecare vara cu bicicletele. De atunci am invatat cum sa schimbam o roata sau cum lipim o camera cu prenadez.
Ne ajutam bunicii si parintii la toate treburile. Nu ne dadeam in laturi de la nimic. Eram atat de mandri cand ne laudau vecinii ca suntem harnici. Faceam totul cu drag.
Nu raceam asa des, cu toate ca ne udam in fiecare vara. Nu aveam pisoale cu apa. Dar aveam sticle cu dopuri gaurite.
Construiam adevarate fortarete din zapada care sa ne protejeze in marile bulgareli de la scoala.
Televizorul nu ne dauna. Ne uitam cu drag la desene animate. Nu era promovata violenta. Ba chiar unele programe erau educative. Imi aduc aminte de "Autobuzul magic". Erau o adevarata metoda de invatare. Invatai lucruri din biologie, chimie, fizica, fara sa stii asta.
Am avut parte de cea mai frumoasa perioada, care nu credeam ca-mi va lipsi atat de mult.
Acum copii sunt pasionati de altele. Dar nu e vina lor. Probabil ca si noi am fi fost la fel, daca traiam aceste vremuri.
Totusi , imi pare rau ca ei nu vor sti niciodata sa se distreze fara un calculator conectat la Internet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu